PILDA REGELUI ŞI A “MATERIEI”

Trebuie doar să crezi că eşti mai mult decât materia pe care o vezi în oglindă şi nu trebuie să-ţi pui întrega încredere în oamenii de ştiinţă, în filosofi sau în liderii religioşi, dacă inima ta nu rezonează cu mesajul lor […].

Cu mult, mult timp în urmă, a existat un rege foarte înţelept, care era foarte iubit de poporul său, şi asta, deoarece crease un regat care respecta şi proteja gândurile individuale ale supuşilor săi. Aici găseai oameni de ştiinţă şi filosofi, precum şi diferiţi practicieni ai sistemelor de credinţe religioase şi ai ocultismului. Acceptarea sistemelor de gândire variate de către rege nu era, în totalitate, altruistă. El credea că, pentru a fi atotputernic, era necesar să fie conştient de toate căile care îi puteau aduce putere şi, astfel, el şi consilierii lui cei mai credincioşi învăţau de la toţi cei care practicau diferite modalitaţi de gândire şi credinţă.

Într-o zi, în timp ce se plimba prin grădinile palatului său, regele a văzut o baltă de lichid auriu, strânsă la rădăcina unui chiparos. A atins lichidul, care era atât rece cât şi cald şi care a devenit solid atunci când picăturile i-au atins degetele. Când a suflat în el, lichidul a căpătat altă formă, iar apoi a revenit la forma lui originală, dar creştea mai mare cu fiecare respiraţie. Regele i-a chemat pe oamenii de ştiinţă, care l-au examinat şi au determinat că lichidul putea fi o formă de aur, care s-a dizolvat şi nu a mai putut să se întărească. Dar când au încercat să-l adune într-un vas, indiferent de cât mult luau, cantitatea iniţială rămânea neschimbată. După ce au umplut 60 de vase cu substanţa aurie, au fost uimiţi şi au stabilit că trebuie să existe un izvor subteran. Dar nu i-au putut găsi sursa. 

Pierzându-şi răbdarea, regele i-a chemat pe liderii religioşi. Unii au privit fenomenul ca pe o vrajă aruncată de un inamic, care ar produce un aur ce nu poate fi folosit sau solidificat. Alţii l-au considerat o binecuvântare şi un semn de la zei, prin care ei îşi transmiteau aprecierea faţă de rege, deoarece ar trebui să toarne lichidul într-o matriţă, pentru a crea o coroană, întrucât, în mod clar, era o substanţă foarte puternică, iar dacă regele i-ar fi dat o formă,, care era simbolul poziţiei lui, acest lucru ar fi demonstrat puterea lui şi modul în care zeii îl respectau. Alţii au considerat că ar trebui să fie pregătit un mare sacrificiu pentru a le mulţumi zeilor, pentru că le-au dăruit această substanţă nouă, iar alţii credeau că acest lucru creează idoli falşi şi că ar trebui ca substanţa să fie îngropată şi ignorată, ea fiind o ispită.

Regele a ascultat, iar apoi i-a chemat pe marii lui gânditori, pe filosofi, ca să vorbească despre semnificaţia materiei şi despre ce ar putea fi. Unii s-au întrebat dacă materia există cu adevărat sau dacă nu cumva este doar un vis. Alţii au recunoscut că materia există, însă capacitate ei de a se re-crea, de a lua diferite forme şi de a rămâne totuşi la fel înseamnă că această substanţă ar putea fi esenţa substanţei originale, pe care regele, datorită naturii sale înţelepte, a descoperit-o, în timp ce alţii nu au observat-o. Dar nu au putut să vină cu o teorie clară despre natura substanţei respective. Ei au fost de acord că, dacă avea formă şi era vizibilă pentru fiecare dintre ei, atunci exista, iar ei toţi puteau să o vadă, să o simtă, să o miroasă şi chiar să o guste.

Regele s-a gândit mult şi bine la toate teoriile, iar apoi a ieşit în acea seară, ca să stea lângă chiparos şi să se gândească. Dar când a ajuns la copac, lichidul auriu dispăruse, iar frunzele copacului preluase aceeaşi nuanţă aurie şi cădeau pe pământ. A crezut la început că lichidul a fost furat şi a chemat gărzile, dar tocmai atunci oamenii de ştiinţă au venit să-i spună că lichidul din vase dispăruse şi el, exact în faţa ochilor lor – de la formă, la nimic. 

   Regele s-a întors în apartamentul său pentru a încerca să înţeleagă ceva din toate acestea. A meditat asupra acestor gânduri:

    A existat o materie pe care am putut să o văd astăzi şi nu am mai văzut-o niciodată înainte.

-   Ea putea să se schimbe de la starea lichidă la cea solidă, în funcţie de ceea ce o atingea.

-     Atunci când suflam în ea, creştea.

-     Chiar dacă a fost pusă în recipiente, a rămas în forma sa iniţială, de la sursă.

 -        Apoi a dispărut, la fel cum a apărut. Unde se dusese şi de unde venise... era un mister total.

S-a gândit şi s-a tot gândit până când, în cele din urmă, a căzut într-un somn adânc şi a început să viseze. În visul lui, zbura pe spatele unei păsări mari, care l-a dus pe vârful unui munte foarte înalt. Odată ajuns acolo, a găsit un palat de aur, frumos, iar înăuntru a văzut un bărbat care medita lângă un chiparos. Omul era strălucitor şi, în acelaş timp, părea aproape transparent. Când regele s-a apropiat de el, a fost şocat să vadă că omul semăna perfect cu el. 

-     Deci, a spus omul, ai venit aici ca să cauţi răspunsuri la întrebările tale?

-     Nu sunt sigur, a răspuns regele. Cine eşti tu şi de ce arăţi ca mine?

Omul transparent a râs şi a spus:

-      Nu, tu arăţi ca mine!

Dacă nu ar fi fost în palatul acestui om, regele ar fi fost indignat de faptul că cineva se dădea drept el – dar i-a permis să vorbească în continuare.

-     Ai venit aici, în timpul visului, pentru a găsi răspuns la întrebarea despre ceva ce ai găsit de curând. Te întrebi despre natura materiei.

-         Da, te rog, îi cunoşti originea? A întrebat regele.

Omul a zâmbit şi a spus 

-   Originea ei vine de la originea tuturor lucrurilor.

Ea vine de la sursă şi este transmutată în forma care va extinde cel mai bine conştiinţa celui care o vede. Apare la un moment dat în timp şi îşi trăieşte viaţa şi, deşi poate fi remodelată, nu îşi pierde niciodată esenţa sa originală. De fapt atunci când sufli viaţă asupra ei, creşte şi devine mai mult decât a fost la origine. Iar în cele din urmă, a spus el, se va întoarce, într-o zi, la locul ei de origine şi va dispărea la fel de uşor cum a dispărut.

Deşi explicaţia era prea complicată pentru ca mintea regelui să o înţeleagă, a simţit cum inima lui procesează informaţiile, iar ochii i s-au umplut de lacrimi, la conştientizarea faptului că undeva, adânc în el, exista amintirea unui moment când înţelegea acest lucru – şi toate lucrurile.

-       Înţelegi, acum, de ce ai primit această viziune astăzi, a spus bărbatul.

Materia ţi-a apărut sub forma aurului, întrucât a luat formă care să-ţi permită s-o vezi ca pe un lucru de valoare. Oamenii tăi de ştiinţă au încercat să afle o metodă de a găsi originea apariţiei sale, astfel încât valoarea ei să poată fi reprodusă şi controlată. Liderii tăi religioşi au încercat să-i atribuie un sens substanţei, care să-ţi permită să re-creezi materia în putere şi, cumva să o foloseşti pentru a spune că ai o relaţie mai apropiată cu zeii decât au alţii. Iar în cele din urmă filosofii: aceştia neputând să decidă ce este materia, au decis că, dacă a dispărut, înseamnă, că nu a existat niciodată. Sau că tu, datorită întelectului tău deosebit, ai descoperit ceva ce gânditorii mai mici nu au observat, poziţionându-te, din nou, mai presus de toţi ceilalţi.

-     Iar când materia a dispărut, a zis regele, am încercat să mă îndoiesc de faptul că am văzut-o. Mă întreb cu ce am greşit când am primit acest cadou ce apoi mi s-a luat, ca şi cum aş fi fost pedepsit. Cum le-aş putea explica acest lucru oamenilor mei şi, în acelaş timp, să nu se îndoiască de faptul că sunt potrivit pentru a le fi conducător? Dacă eu sunt supus greşelii, atunci nu merit să conduc! 

Bărbatul s-a uitat la rege şi i-a zis: 

-     Când mama şi tatăl tău şi-au împărtăşit dragostea am insuflat viaţă într-o formă nouă – care ai fost tu – şi ai venit într-o existenţă fizică, deşi nu ai existat înainte de acea clipă. De-a lungul anilor, mulţi au încercat să te modeleze într-o formă valoroasă pentru ei şi, adesea, ai luat aceste forme, dar ai rămas în continuare tu. Iar când a venit vremea ca mama şi tatăl tău să moară, în ambele cazuri ai stat lângă patul lor şi te-ai întrebat unde au plecat. Erau acolo, iar apoi, la fel cum suflarea de viaţă i-a format, suflarea vieţii i-a părăsit şi au dispărut. Dar, întotdeauna, materia lor, de la esenţa din care au venit, încă mai există. Şi indiferent de forma pe care o ia materia – aur sau ţărâna de sub picioare – ea are o valoare egală. 

Toată materia este egală! 

-     Eu, a mai spus omul, sunt tu. Suntem unul. Eu sunt esenţa creaţiei tale şi exist indiferent de forma pe care o iei. Voi continua să exist şi să te inspir şi voi răspunde la întrebările tale interioare, atunci când vei dori să evoluezi dincolo de ceea ce ştii. Trebuie doar să crezi că eşti mai mult decât materia pe care o vezi în oglindă şi nu trebuie să-ţi pui întreaga încredere în oamenii de ştiinţă, în filosofi sau în liderii religioşi, dacă inima ta nu rezonează cu mesajul lor, pentru că, de multe ori, ei au dreptate – şi greşesc de multe ori. Este normal.

      Apoi, regele – s-a trezit şi, amintindu-şi visul, i-a chemat pe oamenii de ştiinţă, pe liderii religioşi şi pe filosofi şi le-a spus că a ajuns la înţelegerea faptului că, din moment ce materia a apărut din neant, iar neantul este necunoscut, prin urmare, el decretează că nimeni nu ar trebui să se teamă de necunoscut, pentru că neantul este materia. Şi, din moment ce întreaga materie a venit de la sursă, atunci toate lucrurile trebuie să fie tratate ca fiind egale! El a decretat că, din acel moment înainte, toţi oamenii din regatul lui vor putea să participe pe deplin la viziunea lor despre cum va fi materia lor personală. Din acel moment, toţi supuşii urmau să fie trataţi în mod egal.

-     Dar cum vom controla fluxul de avere, bogăţii şi putere, dacă toţi oamenii sunt egali? I-au întrebat  atunci consilierii săi. Măria Ta, dacă nu eşti mai mare decât un servitor, atunci servitorii vor fi trataţi cu acelaşi respect ca regele!

              La această afirmaţie, regele a zâmbit şi a spus:

-         Şi dacă este aşa... care ar fi problema?

Voi sunteţi fiinţe foarte puternice, sunteţi la fel de puternici ca orice preşedinte sau rege, veţi înţelege ca fiinţă, esenţa şi gândurile voastre fac parte din aceeaşi energie creatoare din care sunt alcătuite toate lucrurile. „Materia” din parabolă este un simbol al sufletului întregii materii care a fost creată. Ea a apărut odată cu gândul Creatorului şi, apoi, prin suflarea de viaţă dată materiei de către co-creatori, fie ei angelici sau umani, materia ia forme noi şi diferite.

Gândurile co-creatorilor vor determina modul în care materia va fi modelată. Bărbatul pe care l-a întâlnit regele în visul său era esenţa lui, sufletul lui, sinele lui superior – acea formă spirituală care veghează asupra tuturor poveştilor simultane pe care le-aţi creat.

       Neantul este materie!

 Ce este materia – Gerry Gavin

Când îţi dai seama că întreaga materie vine din aceeaşi sursă – şi că această sursă este o fiinţă plină de iubire infinită – atunci vei permite curgerea acestei iubiri, care se află la baza tuturor lucrurilor pe care le-a conceput Creatorul. Atunci, toate lucrurile vor avea acea dragoste insuflată în ele şi vor continua să se extindă în iubire, mult dincolo de dimensiunea recipientului original. Şi vei trăi fără să-ţi mai fie teamă de lipsuri sau pierderea puterii personale.

Forma vine din gândire. Dacă poţi urmări de unde provin gândurile, atunci vei fi capabil să înţelegi mai bine ce experienţe formezi pentru tine însuţi. Dacă eşti într-o stare de frică, ură sau concurenţă, atunci eşti pe cale să atragi experienţe care se formează în jurul dorinţei de a experimenta aceste gânduri.

Nu este vorba despre karmă. Mai degrabă, atunci când te gândeşti la ceva şi îi dai putere printr-o emoţie, activezi Legea Rezonanţei Magnetice, pentru a atrage această experienţă spre tine. Nu eşti numai ceea ce mănânci; eşti şi ceea ce gândeşti!