DOAR GÂNDURI BUNE, PENTRU ANUL CE VINE



DOAR GÂNDURI BUNE, PENTRU ANUL CE VINE

Să păşim cu încredere şi optimism în anul ce acum ni se deschide, cu inima curată şi limpeziţi în gânduri; pacea, liniştea să domneasă în casele noastre acum pe final de an, şi la început de An Nou!

LA MULŢI ANI! Ani mulţi fericiţi! Plini de Armonie, Belşug, Sănătate, Prosperitate cu Voinţă şi Credinţă că Dumnezeu ni-i le va aduce pe toate, la timpul potrivit; cu iubire şi înţelegere că Universul conspiră împreună cu noi la fericirea, bunăstarea, dorinţele şi visele noastre!



Mulţi Ani în Pace şi Lumină!







M-am jucat cu iubirea şi am pierdut!



"Acum cateva zile am avut parte de o intalnire neasteptata........m-a oprit, intr-una din statiile de metrou, un tanar chipes, cu un tradafir rosu in mana, care scanteia in lumina palida a neoanelor si a vrut sa mi-l daruiasca. I-am spus ca nu il pot primi, ca nu cred ca este pentru mine.....S-a posomorat, iar pe unul dintre obraji a inceput sa se prelinga o boaba de margaritar...
Cum din difuzoare se auzeau timid acordurile unui vals, tanarul a ingenunchiat si m-a implorat sa dansez cu el.....asa cum poate n-am facut-o cu nimeni…..niciodata……ca si cand ar fi pentru ultima data cand dansez. M-am uitat in jur la marea de oameni si, rusinata, am lasat privirea in jos…..A inteles si totusi, a zis soptit ca “uneori ar trebui sa-ti lasi sentimentele sa iasa la suprafata, sa nu te gandesti mereu la ce ar spune lumea daca…este numai o invitatie la dans…te rog!”
Brusc, am inceput sa fac primii pasi de dans…statia de metrou se transformase intr-o superba sala de bal, poleita in aur, coloane de marmura tasneau din paviment si se impleteau in dans spre tavanul pictat cu stele, iar de acolo curgeau tacute candelabre de cristal in care palpaia timid lumina lumanarilor… Parfum suav de crini si frezii plutea in aer, iar trenurile de metrou se transformasera in calesti imparatesti trase de frumosi cai albi cu hamuri de argint… parca eram doar noi doi…
Cand valsul a luat sfarsit, tanarul mi-a multumit si a dat sa se indrepte spre una din calestile care tocmai intra in statie, dar s-a intors si s-a uitat din nou la mine... Atunci am observat ca in una dintre palmele mele rasarisera mici rubine... A ras sinistru si mi-a spus:
- Nu ma recunosti, nu-i asa?
- Nu! Ar fi trebuit?
- Da! Ai fost acum un an la mine sa imi ceri o favoare.
- Chiar nu imi amintesc sa te fi vazut vreodata... imi pare rau!
- Ha, ha, ha – rise din nou – cat de repede uitati, voi muritorii, cand vi se face o favoare...
Atunci am observat ca frumosul trandafir se transformase intr-un arc de argint, iar la piept purta o tolba de aur cu sageti incrustate cu rubine...si mi-am amintit...era Eros! Frumosul zeu al iubirii se intorsese printre muritori...
Prin fata ochilor se derula acum intalnirea din Olimp cand in genunchi il imploram sa-mi dea iubire... o iubire cum n-a fost si nu e... cum plangeam si ii spuneam ca vreau sa fiu iubita, sa iubesc... sa simt ca traiesc... El imi spunea ca o sa am parte de ceea ce doresc cu atata ardoare, insa trebuie sa invat sa iert, ca si iertarea e scrisa in legile omenesti... sa invat sa nu cer mai mult decat pot oferi, sa invat ca este Soare chiar si acolo unde par doar nori si ca ploaia cade doar pentru a aparea curcubeul la sfarsit... sa invat sa daruiesc fara sa primesc nimic in schimb, sa invat sa rad, sa plang.....sa accept inima celuilalt asa cum este, sa nu incerc sa schimb nimic din armonia de la inceput...
Imi aminteam cum cu suspine adanci ii promiteam ca voi face toate lucrurile cerute.....
Si-am coborat din Olimp, sa-mi intalnesc destinul.....dar m-am jucat cu el....am uitat de promisiunile facute lui Eros.....am cerut prea mult si nu am oferit nimic in schimb, am ras cand trebuia sa plang, am ridicat vanitatea la rang de arta....am vazut nori acolo unde era Soare...Am ranit fara motiv....doar pentru implinirea unor copilarii...
Acum, de dupa o coloana din statia de metrou, Eros striga:
- Te-ai jucat cu iubirea....si-ai pierdut!!! Ha, ha, ha (ce ras sinistru are uneori zeul iubirii) – acum trebuie sa platesti nesabuinta de a nu-mi asculta poruncile!!!
- Te rog sa ma ierti...nu ma pedepsi prea aspru...nu am stiut sa ma port...
- Ha, ha, ha....tu ai impresia ca pot trece peste orice...Acum stiu ce iti doresti...Insa vei primi...asa cum nici nu ai visat...Iti dau din nou IUBIRE...dar una sa te doara, sarutul lui sa arda, privirea sa te minta...sa faci din noapte zi, lacrimile sa nu iti mai ajunga, nici Eos cand isi rastoarna peste pamant ulciorul cu roua diminetii sa nu te racoreasca...sa simti ceea ce au simtit cei ce l-au infruntat pe Ares...Eol sa-ti taie fata si sufletul sa-ti zdreleasca....
- Nu, te rog, nu-mi face asta...
- Ha, ha, ha – rase din nou – am si facut-o! Nici nu stii...si a disparut...
Am ramas clipe bune cu privirea pierduta...speram din suflet sa nu se intample asa...sa nu se razbune prea aspru...dar a facut-o...
In zadar incercam sa fiu asa cum promisesem, primeam numai reversul...era asa cum nu a fost si nu e... iubire dureroasa...au curs rauri lacrimile mele...sarutul lui ma arde....degeaba acum ofer fara sa cer...in zadar iert in fiecare zi...ma minte in fiecare noapte...
Aseara am fost din nou in Olimp...nu l-am gasit pe Eros... dar i-am gasit pe zei la sfat. Cu glas timid i-am intrebat daca mai pot face ceva...ei mi-au rapuns la unison...”nici inteleptul Cheiron nu te poate ajuta...de razbunarea lui Eros nu scapa nimeni...el iubeste, dar si judeca aspru....Te-ai jucat cu iubirea, si de data asta ai pierdut!”
Intoarsa acasa, am cugetat adanc la cele spuse in Olimp....aveau dreptate...incercasem sa pacalesc iubirea si-am pierdut"






Lacrimi de Mireasă


MIREA_S
O lacrimă din rouă
O lacrimă de plouă
O lacrimă se varsă
Din a ei mireasmă,
                                                               
Floarea cea aleasă
Lacrimi de Mireasă!

Rugăciunea unui credincios


Maestrul s-a adresat discipolilor săi în sala de spectacole:
- Aţi auzit multe rugăciuni şi aţi rostit multe rugăciuni. În seara aceasta, aş dori să vedeţi o rugăciune.

În acel moment, cortina s-a ridicat şi baletul a început. Un sfânt sufit a plecat în pelerinaj la Mecca. La poalele oraşului, el s-a aşezat pe marginea drumului, epuizat după lunga sa călătorie. Nici nu a apucat bine să adoarmă, că a fost trezit de ţipetele furioase ale unui alt pelerin:
- Aceasta este ora când toţi pelerinii îşi înclină capetele către Mecca, iar tu stai cu picioarele orientate către altarul sfânt.

Ce fel de musulman eşti tu? Sufitul nu s-a clintit din loc. El s-a mulţumit să deschidă ochii şi să spună:
- Frate, vrei să-mi faci favoarea să-mi îndrepţi picioarele astfel încât să nu mai arate către Domnul?

Rugăciunea unui credincios adresată Domnului Vishnu:

"Doamne, te rog să mă ierţi pentru trei păcate majore: mai întâi, am fost în pelerinaj la numeroasele tale temple, fără să-mi dau seama că tu eşti prezent pretutindeni.
În al doilea rând, te-am rugat de multe ori să mă ajuţi, uitând că tu eşti mult mai preocupat de bunăstarea mea decât sunt eu însumi.


În sfârşit, chiar acum păcătuiesc, rugându-mă ţie pentru iertarea mea, când ştiu foarte bine că toate păcatele noastre sunt iertate cu mult înainte ca noi să le comitem.

Anthony de Mello

A-L adora pe Dumnezeu prin dans


Evreii dintr-un orăşel din Rusia aşteptau cu nerăbdare sosirea unui mare rabin. 

Era un eveniment extraordinar, aşa că şi-au pregătit multă vreme întrebările pe care urmau să i le pună omului sfânt.

Când acesta a sosit în sfârşit şi a fost întâmpinat de mulţime în sala din primăria oraşului, se putea simţi în aer tensiunea, căci toţi erau pregătiţi să asculte răspunsurile la întrebările lor.

La început, rabinul nu a spus nimic; doar a privit în ochii lor şi a mormăit o incantaţie.

Foarte curând, toată lumea a început să mormăie odată cu el.

În continuare, el a început să cânte, iar mulţimea a cântat alături de el.

Apoi, rabinul a început să se legene şi să danseze cu paşi solemni.

Întreaga congregaţie i-a urmat paşii.

În scurt timp, oamenii erau atât de absorbiţi de mişcări încât au uitat de orice altceva.

În acest fel, fiecare persoană din mulţime a cunoscut Unitatea, fiind vindecată de diviziunea interioară care ne împiedică să cunoaştem Adevărul.

A trecut o oră până când dansul s-a mai potolit.

Eliberaţi de tensiuni, cei prezenţi s-au aşezat şi o stare de pace s-a aşternut peste ei.

Apoi, rabinul le-a adresat singurele cuvinte pe care le-a rostit în acea seară:

- Cred că am răspuns la toate întrebările voastre.

Un derviş a fost întrebat de ce îl adoră pe Dumnezeu prin dans.

lată ce a răspuns el:

- Deoarece a-L adora pe Dumnezeu înseamnă a muri faţă de sine.
  Dansul ucide egoul.
 Când egoul moare, toate problemele mor odată cu el.
 Când egoul nu mai este, rămâne Iubirea. Rămâne Dumnezeu.


 Anthony de Mello


România Îngerilor


Fluturele strivit

Să ne imaginăm doua coperţi deschise pe care vin şi se aşează fluturi. Apoi un copil care le închide brusc.

Dar fluturii sunt făpturi fragile, ca şi gândurile, ca şi simţămintele. Nu poţi să prinzi un fluture cu cartea.

Acum, când le deschizi, coperţile sunt murdare de culori, iar bucăţile de aripi păstrează ici şi colo desenul făcut de Bunul Dumnezeu.

Veţi spune că aceasta este o barbarie, să striveşti fluturii cu cartea doar pentru a-i privi. Dar toţi copiii sunt porniţi spre asta şi eu nu sunt o excepţie.

Aşadar, aceasta nu este o carte. Este un desen pe o vedere din Paris, un ierbar de vorbe, un fluture strivit între două coperţi.

Pentru uni va fi un document, ceea ce este de fapt, pentru alţii un prilej de înălţare, pentru cei din urmă va fi o piatră de poticneală.

Cunosc în lume oameni care se pot împiedica până şi de fluturi.

Am lăsat lucrurile aşa cum au fost, ca fiecare să le judece după puterea, ştiinţa şi dragostea sa.

„România îngerilor” este un titlu care nu îmi aparţine. S-a prins între coperţi laolaltă cu celelalte vorbe.

E titlu mesei rotunde de la standul României de la Salon du Livre la care am fost invitat să vorbesc.

Şi dacă totul a pornit de aici, şi dacă francezii au dorit să vadă o Românie îngerească, m-am lăsat şi eu atras în acest joc, ştiind prea bine ce înseamnă să vezi îngeri în România şi că dacă cineva vede un înger moare. E o metaforă, desigur, tot ce spun.

De multe ori m-am gândit de ce a făcut Dumnezeu îngerii fără trup. Poate pentru că sunt prea buni, şi oamenii, văzându-i, i-ar ucide? Nu-i o prostie ce zic, căci Cel cu adevărat Bun, Hristos a fost ucis de oameni din invidie.

La fel şi prorocii, şi mulţimea de drepţi. Dar îngerii nu pot fi ucişi. Sunt nevăzuţi. Şi neatinşi pentru oamenii răi. Şi sunt nenumăraţi.

Să ne gândim doar la faptul că îngerii buni sunt nenumăraţi, pătrund în viaţa noastră şi au o singură lucrare: aceea de a ne salva, de a ne descoperi binele şi frumosul, de a ne călăuzi la calea dragostei.

Stând aşa lucrurile, îmi închipui că îngerii pot zăbovi în cuvinte, asemenea fluturilor care se aşează pe flori.

Şi dacă măcar un singur înger a vegheat la întâlnirea noastră, dragostea va rămâne negreşit în noi, căci dorinţa noastră a fost aceea de a înmulţi dragostea prin cunoaştere.

extras din România Îngerilor – Savatie/Colosimo

P.S. Întâmplător sau nu, mi s-a deschis această carte, poate fi un mesaj pentru mine, întâmplător sau da, poate fi un mesaj şi pentru voi, oricum eu vă mulţumesc!  


Rugăciunea Broaştei


Într-o noapte, pe când se ruga, fratele Bruno a fost tulburat de orăcăitul unui broscoi. Încercările lui de a ignora   sunetele  dizgraţioase  s-au  dovedit  inutile, aşa  că,  exasperat,  a sfârşit  prin  a striga pe fereastră:

- Tăcere! Îmi fac rugăciunile!

Fratele Bruno era un sfânt, aşa că porunca lui a fost imediat ascultată. Toate creaturile vii din preajmă au tăcut, pentru ca sfântul să se poată ruga în pace.
În mintea lui Bruno a apărut însă o îndoială, care i s-a părut chiar mai tulburătoare:

- Dacă Dumnezeu ascultă cu aceeaşi plăcere orăcăitul broaştei ca şi psalmii tăi?

- Ce plăcere i-ar putea face lui Dumnezeu orăcăitul unei broaşte? nu s-a lăsat mai prejos Bruno. Dar  vocea  interioară  a  insistat:

- De ce crezi că a inventat Dumnezeu sunetul?

Bruno nu ştia, aşa că s-a decis să afle de ce. El a ieşit la fereastră şi a strigat:

- Cântă!

Orăcăitul broscoiului s-a auzit imediat, însoţit cu veselie de toate broaştele din vecinătate.

Bruno a ascultat cu atenţie zgomotele şi şi-a dat seama că dacă nu le mai opune rezistenţă, ele nu mai sunt supărătoare, ci dimpotrivă, îmbogăţesc tăcerea nopţii.

Odată cu această descoperire, inima lui Bruno a intrat în armonie cu universul şi pentru prima oară în viaţă, el înţeles ce  înseamnă  să  te  rogi  cu adevărat.


Anthony de Mello


Bunătate, Frumuseţe şi Adevăr



 Idealurile care mi-au luminat calea şi mi-au redat din timp în timp curajul de a înfrunta viaţa cu bucurie, au fost: bunătatea, frumuseţea şi adevărul. 
 Albert Einstein





ADEVĂRATA CRIZĂ


Să nu pretindem că lucrurile să se schimbe dacă tot timpul facem acelaşi lucru.
Criza este cea mai binecuvantată situaţie care poate apare pentru ţări şi persoane, pentru că ea atrage după sine progrese.

Creativitatea se naşte din necesitate precum şi ziua se naşte din noapte.
În perioada crizei se nasc invenţiile, descoperirile şi marile strategii.
Cine depăşeşte criza se depăşeşte pe sine însuşi, fără a rămâne depăşit”.
Cine atribuie crizei eşecul, îşi ameninţă propriul talent şi respectă mai mult problemele decât soluţiile. Adevarata criză este criza incompetenţei.”


Albert Einstein


VIAŢA ÎN SINE


"Viaţa-i o oportunitate, beneficiază de ea.
Viaţa-i frumuseţe, admir-o.
Viaţa-i un vis, realizează-l.
Viaţa-i o provocare, confrunt-o.
Viaţa-i o datorie, achit-o.
Viaţa-i un joc, joacă-l.
Viaţa-i o promisiune, onoreaz-o.
Viaţa-i durere, depăşeşte-o.
Viaţa-i un cântec, cântă-l.
Viaţa-i o luptă, accept-o.
Viaţa-i o tragedie, confrunt-o.
Viaţa-i o aventură, îndrăzneşte.
Viaţa-i destin, construieşte-l.
Viaţa-i prea preţioasă, n-o distruge.
Viaţa-i viaţă, luptă-te pentru ea.”

Maica Tereza

CU BLÂNDEŢE



Dacă o floare se apleacă spre tine cu blândeţe, onoreaz-o cu zâmbetul tău de copil frumos!

    ***Suzi***


FLORILE ÎNFLORESC



Florile înfloresc şi au responsabilitatea de a ne înfrumuseţa viaţa!
Mult respect!

*******suzi*******


CONSTELAŢIE


Constelaţie ce sui
În azurul albăstrui
După legi ce azi le ştiu,
Sfredel luminos şi viu,
Constelaţie ce sui,
Şi planeta lumii mele
Limpezită de ploi grele
Zboară-n largile-ţi inele…
Constelaţie ce sui,
Cad îmbătrânite stele
În adâncul timpului,
Într-al morţilor pustiu…
Numai tu nu poţi s-apui,
Sfredel luminos şi viu,
Constelaţie ce sui.

Nicolae Labiş


OPTIMISTUL & PESIMISTUL


Optimistul vede trandafirul, nu ghimpii sai; pesimistul vede numai ghimpii, uitand de trandafir. (Kahlil Gibran)






VIAŢA ESTE -


Viata nu este nici simpla nici complicata, nici
limpede nici mohorata, nici contradictorie nici
coerenta. Este - si atata tot. Numai limbajul o
ordoneaza sau o complica, o lumineaza sau o
intuneca, o diversifica sau o unifica. 
- Antoine de Saint-Exupery



OMUL MAI FRAGIL DECÂT TRANDAFIRUL



Omul este mai tare decat fierul, mai puternic decat piatra si mai fragil 
decat trandafirul. (proverb turc)



SENTIMENTUL FLORILOR



Parfumurile sunt sentimentele florilor.

Heinrich Heine



SUFLETUL TĂU VA CUNOAŞTE ...ÎNFLORIREA



“Dacă nu ai fost niciodată cutremurat până în adâncurile sufletului de o floare deschisă în primăvară , poate că sufletul tău nu va cunoaşte nicicând înflorirea.”
Audra Fove


IUBEŞTI TRANDAFIRII


“Iubeşti trandafirii –la fel şi eu. Aş vrea 
Ca trandafirii să cadă din cer, la fel cum ning
Dintr-o tufă pe care o scuturi. De ce nu?
Apoi toată valea va fi roză şi albă 
Şi gingaşă sub paşii noştri. Trandafirii ar cădea la fel de uşor
Precum penele , mirosind delicat ; şi ar fi ca şi cum 
Am dormi şi ne-am trezi în acelaşi timp.”
George Eliot

PARFUMUL FLORILOR


“A fi coplesit de parfumul florilor reprezinta o forma dulce de a fi invins.”
Beverly Nichols



O PLOAIE DE PETALE


Destinul prinde formă în momentul în care iei o decizie. - Anthony Robbins