DOAR GÂNDURI BUNE, PENTRU ANUL CE VINE



DOAR GÂNDURI BUNE, PENTRU ANUL CE VINE

Să păşim cu încredere şi optimism în anul ce acum ni se deschide, cu inima curată şi limpeziţi în gânduri; pacea, liniştea să domneasă în casele noastre acum pe final de an, şi la început de An Nou!

LA MULŢI ANI! Ani mulţi fericiţi! Plini de Armonie, Belşug, Sănătate, Prosperitate cu Voinţă şi Credinţă că Dumnezeu ni-i le va aduce pe toate, la timpul potrivit; cu iubire şi înţelegere că Universul conspiră împreună cu noi la fericirea, bunăstarea, dorinţele şi visele noastre!



Mulţi Ani în Pace şi Lumină!







M-am jucat cu iubirea şi am pierdut!



"Acum cateva zile am avut parte de o intalnire neasteptata........m-a oprit, intr-una din statiile de metrou, un tanar chipes, cu un tradafir rosu in mana, care scanteia in lumina palida a neoanelor si a vrut sa mi-l daruiasca. I-am spus ca nu il pot primi, ca nu cred ca este pentru mine.....S-a posomorat, iar pe unul dintre obraji a inceput sa se prelinga o boaba de margaritar...
Cum din difuzoare se auzeau timid acordurile unui vals, tanarul a ingenunchiat si m-a implorat sa dansez cu el.....asa cum poate n-am facut-o cu nimeni…..niciodata……ca si cand ar fi pentru ultima data cand dansez. M-am uitat in jur la marea de oameni si, rusinata, am lasat privirea in jos…..A inteles si totusi, a zis soptit ca “uneori ar trebui sa-ti lasi sentimentele sa iasa la suprafata, sa nu te gandesti mereu la ce ar spune lumea daca…este numai o invitatie la dans…te rog!”
Brusc, am inceput sa fac primii pasi de dans…statia de metrou se transformase intr-o superba sala de bal, poleita in aur, coloane de marmura tasneau din paviment si se impleteau in dans spre tavanul pictat cu stele, iar de acolo curgeau tacute candelabre de cristal in care palpaia timid lumina lumanarilor… Parfum suav de crini si frezii plutea in aer, iar trenurile de metrou se transformasera in calesti imparatesti trase de frumosi cai albi cu hamuri de argint… parca eram doar noi doi…
Cand valsul a luat sfarsit, tanarul mi-a multumit si a dat sa se indrepte spre una din calestile care tocmai intra in statie, dar s-a intors si s-a uitat din nou la mine... Atunci am observat ca in una dintre palmele mele rasarisera mici rubine... A ras sinistru si mi-a spus:
- Nu ma recunosti, nu-i asa?
- Nu! Ar fi trebuit?
- Da! Ai fost acum un an la mine sa imi ceri o favoare.
- Chiar nu imi amintesc sa te fi vazut vreodata... imi pare rau!
- Ha, ha, ha – rise din nou – cat de repede uitati, voi muritorii, cand vi se face o favoare...
Atunci am observat ca frumosul trandafir se transformase intr-un arc de argint, iar la piept purta o tolba de aur cu sageti incrustate cu rubine...si mi-am amintit...era Eros! Frumosul zeu al iubirii se intorsese printre muritori...
Prin fata ochilor se derula acum intalnirea din Olimp cand in genunchi il imploram sa-mi dea iubire... o iubire cum n-a fost si nu e... cum plangeam si ii spuneam ca vreau sa fiu iubita, sa iubesc... sa simt ca traiesc... El imi spunea ca o sa am parte de ceea ce doresc cu atata ardoare, insa trebuie sa invat sa iert, ca si iertarea e scrisa in legile omenesti... sa invat sa nu cer mai mult decat pot oferi, sa invat ca este Soare chiar si acolo unde par doar nori si ca ploaia cade doar pentru a aparea curcubeul la sfarsit... sa invat sa daruiesc fara sa primesc nimic in schimb, sa invat sa rad, sa plang.....sa accept inima celuilalt asa cum este, sa nu incerc sa schimb nimic din armonia de la inceput...
Imi aminteam cum cu suspine adanci ii promiteam ca voi face toate lucrurile cerute.....
Si-am coborat din Olimp, sa-mi intalnesc destinul.....dar m-am jucat cu el....am uitat de promisiunile facute lui Eros.....am cerut prea mult si nu am oferit nimic in schimb, am ras cand trebuia sa plang, am ridicat vanitatea la rang de arta....am vazut nori acolo unde era Soare...Am ranit fara motiv....doar pentru implinirea unor copilarii...
Acum, de dupa o coloana din statia de metrou, Eros striga:
- Te-ai jucat cu iubirea....si-ai pierdut!!! Ha, ha, ha (ce ras sinistru are uneori zeul iubirii) – acum trebuie sa platesti nesabuinta de a nu-mi asculta poruncile!!!
- Te rog sa ma ierti...nu ma pedepsi prea aspru...nu am stiut sa ma port...
- Ha, ha, ha....tu ai impresia ca pot trece peste orice...Acum stiu ce iti doresti...Insa vei primi...asa cum nici nu ai visat...Iti dau din nou IUBIRE...dar una sa te doara, sarutul lui sa arda, privirea sa te minta...sa faci din noapte zi, lacrimile sa nu iti mai ajunga, nici Eos cand isi rastoarna peste pamant ulciorul cu roua diminetii sa nu te racoreasca...sa simti ceea ce au simtit cei ce l-au infruntat pe Ares...Eol sa-ti taie fata si sufletul sa-ti zdreleasca....
- Nu, te rog, nu-mi face asta...
- Ha, ha, ha – rase din nou – am si facut-o! Nici nu stii...si a disparut...
Am ramas clipe bune cu privirea pierduta...speram din suflet sa nu se intample asa...sa nu se razbune prea aspru...dar a facut-o...
In zadar incercam sa fiu asa cum promisesem, primeam numai reversul...era asa cum nu a fost si nu e... iubire dureroasa...au curs rauri lacrimile mele...sarutul lui ma arde....degeaba acum ofer fara sa cer...in zadar iert in fiecare zi...ma minte in fiecare noapte...
Aseara am fost din nou in Olimp...nu l-am gasit pe Eros... dar i-am gasit pe zei la sfat. Cu glas timid i-am intrebat daca mai pot face ceva...ei mi-au rapuns la unison...”nici inteleptul Cheiron nu te poate ajuta...de razbunarea lui Eros nu scapa nimeni...el iubeste, dar si judeca aspru....Te-ai jucat cu iubirea, si de data asta ai pierdut!”
Intoarsa acasa, am cugetat adanc la cele spuse in Olimp....aveau dreptate...incercasem sa pacalesc iubirea si-am pierdut"