Flăcările gemene trec cu mult dincolo de relaţiile de
tipul suflet pereche, pănă în punctul în care devin, practic, indescriptibile.
Tu eşti, în esenţă, parte din aceeaşi energie, şi asta poate crea o atracţie
aproape copleşitoare, magnetică. Flăcările gemene sunt conştiinţe care au fost
una singură şi care apoi s-a divizat, exact ca prima diviziune a unei celule
fertilizate, crescând separat în propria lor existenţă şi, ocazional,
întâlnindu-se şi unindu-se din nou pentru a-şi împărtăşi experienţele şi
entuziasmându-se de bucuria acestui lucru, amplificând evoluţia amândurora, în
mod excepţional.
Această evoluţie prin multiplicarea experienţelor dă
naştere la sentimente de extaz şi bucurie extremă în cadrul acestor relaţii. În
această contopire există posibilitatea de a trăi unitatea şi Unul,
declaşându-se amintiri din starea de extaz şi uniune cu toate lucrurile.
Compatibilitatea dintre flăcările gemene este foarte mare. Este cam şi cum
te-ai întoarce acasă. Pentru că asta şi este, într-un fel. Este venirea acasă
la sine, o venire acasă la amintirile unei uniuni totale cu sinele şi cu
Dumnezeu.
Unul dintre cele mai importante lucruri care
caracterizează flăcările gemene este lucrarea pe care şi-au stabilit-o să o facă
împreună în această viaţă. Întâlnirea voastră, în special în această perioadă
de accelerare, are o semnificaţie deosebită pentru înălţarea omenirii la lumină
şi la un nivel superior de conştiinţă. Iar momentul este acum.
O relatare: Am fost atrasă de către o mână magică să vorbesc cu el. Când m-am apropiat, inima a
început să-mi vibreze cu putere. Când m-a îmbrăţişat, am fost transportată la
un alt nivel de conexiune, ca şi când am fi fost unul. Starea de extaz era
dincolo de oricare dintre simţurile normale ... inima preluase conducerea... Nu
mai aveam corp s-au emoţii. Aproape că m-a durut, atunci când am fost nevoită
să mă desprind din îmbrăţişare şi să ies din această stare, ca atunci când te
naşti şi eşti brusc, aruncat din pântecele protector al mamei în lumea rece de
afară. De data aceasta, darul meu nu a fost reuniunea insăşi, ci reamintirea ei.
Jonette Crowley
