Patru lumânări ardeau pâlpâind. Era linişte,
atâta linişte, încât puteai auzi şoaptele sfârâite ale luminărelelor.
Prima lumânare oftă: „Numele meu e PACE. Lumina
mea luminează în întuneric, dar ce folos, oamenii nu mă vor...”. Şi luminiţa ei deveni tot mai mică, până ce se stinse cu totul.
A doua lumânare tresări pâlpâind şi
şopti sfârâind: „Eu mă numesc
CREDINŢĂ, dar se pare că sunt în plus. Oamenii nu vor să audă de Dumnezeu. Nu
mai are niciun sens să mă consum arzând... ”. O adiere
străbătu încăperea şi lumânarea se stinse.
Cu o voce abia şoptită începu să
vorbească şi cea de-a treia lumânare: „DRAGOSTE mi-e numele şi simt cum mi se sfârşesc
puterile. Oamenii mă împing de-o parte şi n-au ochi pentru cei pe care ar
trebui să-i iubească... ”. Cu o ultimă pâlpâire,
se stinse şi lumina DRAGOSTEI.
Un băieţel intră atunci în încăpere. Se
uită la lumânările stinse şi rosti printre lacrimi: „Bine, dar lumânările
ar trebui să ardă! ”
Atunci se auzi şoapta celei de a patra
lumânări:
„Nu te
teme, copilaş! Câtă vreme mă vezi pe mine pâlpâind, mai putem reaprinde
celelalte lumânări. Numele meu este SPERANŢA! ”
Băieţelul prinse curaj, luă în mâini
SPERANŢA şi reaprinse de la flacăra ei PACEA, CREDINŢA şi DRAGOSTEA. Cele patru
lumânări îşi răspândeau din nou lumina.
Adevărata poveste a celor patru
lumânări –
Mărturisiri despre părintele Arsenie
Boca
Luminează-te, luminează-te, Ierusalime,
că lumina
ta vine
şi slava Domnului peste tine a răsărit.
Iată, întuneric va acoperi pământul
şi negura groasă va fi peste neamuri;
dar peste tine Domnul Se va arăta
şi slava Lui peste tine se va vedea (Isaia
60:1,2)
