Dumnezeu îi invită pe toţi oamenii să intre în Rai, dar
El nu obligă pe nimeni.
Părintele Ambroise ia
aici pilda Frumoasei şi Bestiei, deşi, sincer, dragostea Bestiei, adăugând că
nici un exemplu nu dă socoteală faţă de aceste stări sufleteşti.
Dumnezeu nu
suprimă iadul fiindcă el nu violează voinţa creaturii Sale, care în mod liber
îl poate refuza. Egoismul nostru ne închide în iadul nostru; dragostea de Dumnezeu şi
de aproapele ne deschid Dumnezeului iubirii.